Legea divină a întrupării sufletelor (fragmente) - Partea a-III-a

Trinitatea alcătuită din Suflet - principiul de viață indestructibil, Conștiință - mintea posedând memorie și inteligență și Trup - vehiculul material cu simțurile, alcătuiesc Ființa. Anumite confuzii sunt inerente în tratarea acestui subiect extrem de delicat al întrupării sufletelor, pentru că oamenii sunt diletanți în acest domeniu, dar cu timpul, dacă specia umană va avea continuitate, realizând că manifestarea forțelor interioare este șansa lor de fericire și nicidecum dobândirea luxului și confortului prin tehnologie, atunci se va forma și un limbaj în care toate elementele vor fi clare. Veți observa anumite confuzii în dezvăluirile mele, pentru că acest limbaj nu este format și, de exemplu, uneori am numit omul cu sens de vehicul, sau trup, iar uneori cu sensul de ființă. Oricum trebuie să vă atrag atenția că simpla expunere intelectuală a subiectului și studiul lui științific, ca pe o problemă de fizică sau matematică, ar fi curată pierdere de vreme pentru voi. Ca acest proces al evoluției să poată continua cel mai important element este adorarea Ființei Divine - oceanul infinit și indestructibil al tuturor sufletelor, la început ca o entitate exterioară, iar cu timpul una cu sinele tău, așa cum veți trăi și înțelege mai târziu. Din acest motiv practica yoga, care începe cu închinarea în fața Divinității, adică cu trecerea în revistă a celor zece principii de conduită corectă, yama și niyama, și modul cum te-ai absolvit de ele în ultimile 24 de ore, este de o utilitate extraordinară. 

Acest fapt focalizează întreaga ființă către scopul suprem al uniunii cu Dumnezeu, în trupuri din ce în ce mai fiabile, oprind mintea să rătăcească după plăceri ale simțurilor, lucru ce conduce negreșit la degradarea ființei și căderea ei în lumile inferioare.
După cum se știe, practica yoga completă este alcătuită din 8 părți - yama și niyama, asanele, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana și samadhi. Nu am să vă dau mai multe detalii despre ele aici, pentru că sunt numeroase cărți respectabile care pot să o facă, ci doar am să vă spun că această practică este cu adevărat izbăvitoare pentru toate ființele care au înclinații spirituale și realizează că scopul lor suprem este uniunea cu Dumnezeu.
Spre deosebire de alte practici, ele tratează armonios toate cele trei elemente ale ființei - Sufletul, prin reamintirea statutului lui de realitate indestructibilă și eternă, Trupul, prin exerciții fizice și exerciții de respirație, Mintea, prin retragerea de la obiectele ei, concentrare, meditație și extaz.
La fel, ritualurile din orice religie, viața de călugăr sihastru sau într-o mănăstire pot oferi, în mare parte, aceleași avantaje, drept pentru care eu le recomand cu căldură.
Despre traseul ființei umane până aici, spre a se cunoaște forma de viață inferioară prin care s-a trecut în viețile precedente, zodiile, atât cele occidentale, lunare, cât și cele chinezești, anuale, sunt de mare ajutor. Întâi trebuie să cercetați zodiile în care v-ați născut și dacă nu găsiți niciun element de rezistență specific speciei căutați mai departe. Este normal, pentru că zodiacele, european și chinezesc, cuprind doar 18 specii, pe când formele vertebrate de pe Pământ sunt în număr de aproximativ 60 de mii. De exemplu, unul din copiii mei se potrivește speciei zodiacale lunare în care s-a născut - taur, pe cand ceilalți doi, turturica și motănelul, s-au născut în zodia leului. Turturica însă este din aceeași clasă cu cocoșul, anul în care s-a născut după zodiacul chinezesc, iar motănelul este din familia felidelor asemeni leului. După cum vedeți, se pot face numeroase asocieri pe clase de vertebrate, ordine, familii, genuri și specii.
Trebuie să știți, de asemenea, că sufletul poate prelua un vehicul din formele de viață superioare, dar și inferioare, conform nivelului conștiinței atașate lui pe toată perioada manifestării cosmice. Din animal poate ajunge în om și apoi în îngeri și zei, dar și din aceștia din urmă în om și apoi în animale, dacă faptele o determină. Este bine de reamintit aici un mic fragment din Brihadaranyaka upanishad în care se spune că părintele vieții, Dumnezeu, în acel fragment simbolizat prin Prajapati (să nu vă poticniți niciodată în fața aparentei confuzii din textele religioase; întotdeauna să aveți în vedere ideea și nu cuvintele) i-a născut deopotrivă pe oameni, pe zei și pe demoni.
Adversarii, sau demonii, există cu adevărat în societatea noastră a oamenilor; sunt cei care au decăzut din regnul energetic datorită erorilor personale, dar oricând pot reveni înapoi prin meritele lor.
Cert este că aici ei sunt oameni cu abilități deosebite, formatori de opinie, oameni bogați, politicieni, oameni de știință, scriitori, vedete de televiziune, din cinematografie, din sport, din muzică s.a.m.d. Foarte mulți, în inerția lor trag specia umană în jos, alții însă dau semne de trezire și vor să facă ce este bun în ochii lui Dumnezeu-Universul pentru a redobândi corpul energetic.
Trebuie să vedeți, în cazul în care (mai) aveți abilități deosebite, dacă nu ați decăzut din regnul energetic, urmând să luați contact din plin cu plânsul și scrâșnirea dinților, ori vă aflați în specia umană de foarte mult timp și nu puteți evolua.
Un părinte bun, care a realizat că are copii care vin din lumile de jos, trebuie să le reamintească mereu trei lucruri: 1. Să-și îmbunătățească conștiința prin cunoaștere; 2. Să aibă grijă de trupul lor prin mișcare și exerciții fizice în fiecare zi, însoțite de o alimentație satvică; 3. Să aibă relații bune cu toate ființele, respectându-le și ajutându-le atât cât le stă în putere.
Eu asta le-am spus copiilor mei mereu dar, date fiind circumstanțele, rezultatele nu au fost mereu din cele mai bune, însă în același timp știu că toată această cicăleală pe care ei o detestă îi va ajuta sa iasă din mlaștina ignoranței, așa cum m-au ajutat si pe mine cuvintele tatălui meu, pe care nu le-am înțeles decât în zorii înțelepciunii.
Dacă despre un om se face referire la trecutul lui și se spun răutăți de genul: "Nu știi cine era ăsta?! - Un terchea berchea, un prost și un fraier, iar acum cine se dă?!" atunci să știți că acel om a evoluat și merită tot respectul nostru. Iisus a fost numit în batjocură "fiul tâmplarului", ca unul care nu are nicio șansă să-și depășească condiția. Piatra aruncată de zidari poate ajunge oricând în capul unghiului.
Insist să vă spun că religia și yoga sunt divine și numai prin ele noi, oamenii, putem evolua spre uniune cu Dumnezeu într-o viață pașnică și fericită.
De ce plantele nu suferă atunci când sunt recoltate pentru a fi consumate ca hrană?! - Ele trăiesc tot datorită unui suflet ce se află temporar în ele, dar cum nu sunt mobile nu tind spre evoluție, mulțumindu-se cu ceea ce sunt - verzi, înflorite și parfumate. Am motivele mele să cred că ori de câte ori un vehicul (trupul) se distruge din cauza unui accident sau a vârstei înaintate, sufletul ce-l locuia nu trece direct într-un vehicul nou, ci staționează o vreme în plantele liniștite. Tot în upanișade se dau detalii asupra procesului de revenire a sufletului într-un nou vehicul: Cerul, sau Dumnezeu, face ca lumina și ploaia să curgă, acestea hrănesc vegetația, omul o mănâncă, hrană se transformă în substanță seminală, apoi, prin uniunea dintre bărbat și femeie, se naște un nou vehicul.

Legea divină a întrupării sufletelor (fragmente) - Partea a-II-a

Să recapitulăm pentru început esența primei părți. Așadar trupul îmbătrânește și moare pe când sufletul nu suferă schimbări și este imobil față de el însuși. Atunci cine se bucură și cine se întristează, cine poartă sămânța îmbunătățirii și a evoluției ce determină dobândirea unui nou vehicul pentru suflet, cel care este izvorul de viață și fără de care nicio materie nu se poate mișca?! Aceasta este Conștiința (Conștiența), aparatul mentalo- emoțional deținut de o individualitate mobilă. Din acest motiv uciderea oricărei vietăți cu intenția de a fi mâncată, când există atâtea surse vegetale la dispoziție, este un păcat capital care pune sub semnul întrebării însăși șansa de evoluție a conștiinței celui în cauză spre o existență superioară. Direct sau indirect, păcatul este același.
Plantele, deși au și ele senzori de proximitate, nu au suflet individual, nu suferă și nu pot evolua. Rămân precum le-a dat natura și nu se supără să fie hrană și sursă de energie pentru trupurile purtând un suflet.
Individualitățile vegetale, deși nu au suflet infividual, sunt în viață tot datorită unui suflet, precum vă voi explică mai târziu. Dar a ucide un trup care poartă un suflet, și în consecință o conștiință, oricât de redusă ar fi ea, provoacă propriei conștiințe un regres enorm, care la oameni poate scădea până acolo încât ea să ajungă împreună cu sufletul ce îl însoțește într-un trup de animal. 
După cum ați înțeles, în exprimarea mea, sufletul este același lucru cu sinele, unele religii și filozofii folosind denumirea de suflet pentru ceea ce eu numesc conștiință. Sufletul este pentru mine suflul de viață, motivul pentru care o formă și o materie este vie. Când sufletul o parăsește aceasta devine hrană pentru trupurile inferioare - bacterii, viermi, insecte și o întreagă gamă de vertebrate narcofage. Sufletul acestor vietăți, și a carnivorelor în general, poate ajunge cu dificultate la un vehicul superior, și e posibil numai atunci când distrugerea trupului în care se află se produce cu o suferință atroce și la o vârsta foarte fragedă.
Copiilor mei, deși ei cred că glumesc, le spun câteodată că în întrupările anterioare unul a fost turturică, altul un vițeluș și altul un motănel.
Viața cu ei nu mi-a fost ușoară, pentru că ei vin din lumile de jos și chiar dacă în viața precedentă au fost ființe blânde și pașnice, în societatea oamenilor ei sunt foarte dezavantajați, mai ales motănelul, cel care mi-a produs foarte multă suferință până ce am înțeles situația lui. Desigur ignoranții, care nu știu de unde vin și încotro se îndreaptă, râd pe înfundate de explicațiile mele, mulțumindu-se să consume resursele Pâmântului și să batjocorească orice implicare divina în existență lor, considerându-se doar chimie întâmplatoare, neștiind sărmanii că șansa ca lucrurile să fie așa sunt doar una din 10¹²⁷, după anumite calcule științifice, care arată succesiunea evenimentelor în creație, după teoria Big-Bang, cel mai plauzibil început al manifestării materiale. Adică practic zero.
Îi deplâng dar nu-mi mai permit să sufăr pentru ei. Este just ca fiecare să sufere doar pentru faptele sale, cu specificarea ca ignoranța și dezinteresul pentru cunoașterea Divinului nu este o scuză.
Cât privește modul în care o conștiință, împreună cu vehiculul ei, ajunge într-o familie umană, lucrurile stau în felul următor. Părinților mediocri le revin copii docili și ascultători, cu o conștiință destul de evoluată, aflați de mult în specia umană, pe când conștiințelor puternice și evoluate li se oferă copii care provin din rândul animalelor pentru a le oferi primele lecții de conduită corectă în rândul oamenilor. Iar cei care fac tot ce pot pentru a ușura această tranziție sunt  răsplătiți de Univers cu daruri speciale în folosul propriei conștiințe. În curând ei se vor putea bucura de viață într-un vehicul din rândul ființelor superioare, pe care oamenii mai mult le-au intuit decât le-au văzut, numite îngeri sau zei. 

Aceste lucruri când sunt spuse prin cuvinte arată aproape ca un sacrilegiu, deoarece pentru marea majoritate a oamenilor aceste viziuni sunt ca perlele aruncate porcilor. Ei le vor calca în picioare sau, în cel mai bun caz, le vor ignora. Dar pentru anumite conștiințe, aceste dezvăluiri le va încuraja eforturile și le va întări speranțele. Printr-o viață supusă autocontrolului, prin meditație și rugăciune ele se vor putea bucura în curând de o viață lungă și minunată pe tărâmuri mult mai largi din Univers. 

Legea divină a întrupării sufletelor (fragmente) - Partea a-I-a

Principiile elementare ale acestei legi se găsesc în filozofia Samkya sau sistemul Yoga la care eu, prin bunăvoința lui Dumnezeu, cel care m-a instruit să vă spun toate acestea am adăugat cele ce urmează.

Sufletele sunt picături din oceanul indivizibil al vieții. Deși pot fi purtate de un vehicul și în aparență rupte din acest ocean infinit și indestructibil ele nu pierd niciodată proprietățile absolute ale acestuia, putând exprima, în urma evoluției mijlocului de locomoție, singurul care poate evolua, toate principiile absolutului într-o persoană individuală cu nume și formă.

Pentru a respecta principiile divine ale corectitudinii absolute toate sufletele pornesc de jos preluând, ca vehicul de locomoție, cele mai primitive și mai inconștiente trupuri  care pot să existe. 

Este de la sine înțeles că după distrugerea vehiculului care îl poartă sufletul preia altul conform conștiinței și tendințelor dominante din cel precedent în cea mai bună versiune a sa. Din primele ameobe unicelulare a trecut în acarieni, apoi în nevertebrate, apoi în vertebrate, și în cele din urmă în om, unicul trup de pe Pământ din care sufletul poate trece în regnul energetic deoarece omul este animalul dominant pe planetă, poate să-și transmită cunoașterea de la o generație la alta și mai ales este dotat cu o inteligență superioară. 

Vă întrebați poate de ce sufletul trebuie să aibă un vehicul pentru a se deplasa, de ce nu o face în forma lui pură, spirituală?! Pentru că sufletul, ca particulă indisolubilă a Totului, în afară de faptul că este nenăscut, neschimbător, indestructibil și etern, mai este și imobil. Înțelepții din vechime au observat asta prin meditație transcedentală și comuniune cu natura, lucru pe care noi nu l-am fi știut niciodată fără ei. Pentru că noi,  încă din momentul când am început să fabricăm primele unelte și să ne atașăm de ele ne-am rupt de natură și de adevărul ei imanent. Cu atât mai greu este astăzi să observăm acest fapt pe masură ce am devenit tot mai atașați de tehnologie, aproape robotici, mai ales de când au apărut calculatorul și smartphonul. 

Așa cum am mai spus-o, din cauza acestei lăcomii pentru confort a trupului, mintea atașată lui a devenit leneșă și preferă să ia totul din memoriile cibernetice. Acum practic este prea târziu să se mai poată face ceva la nivel colectiv și în câteva sute de ani specia umană va dispare. Dar la nivel individual există timp și posibilități multiple de evoluție către un mijloc de locomoție mult mai rezistent si mai fiabil, alcătuit din energie pură, care odată obținut oferă sufletului dintr-un om trup din rândul îngerilor și al zeilor. 

Această muncă incredibilă, o adevărată minune atunci când este dusă până la capăt, nu se poate face în luxul și confortul marilor orașe, infestate până la refuz de tehnologie, ci doar în mijlocul naturii liniștite, prin muncă cu sinele, meditație și rugăciune, într-o viață austeră și siguratică. Viața calugărilor sihaștri, indiferent de religie, în spiritul Bhakti yoga și a Raja yoghinilor retrași în păduri sunt practic singurele posibilități. Este o încercare grea, mulți vor spune inumană, dar odată dusă până la capăt oferă o viață foarte lungă, dispariția bolilor, fericire și trăiri care în corpul uman abia dacă pot fi închipuite. Mai înainte am spus că "practic" distrugerea speciei umane în câteva sute de ani nu mai poate fi oprită, și am folosit acest cuvant - practic - cu bună știință, pentru că în fapt există o soluție prin care acest lucru monstruos poate fi oprit, dar calea este foarte grea și solicită conlucrarea unui numar foarte mare de factori. Despre acest subiect nu voi spune deocamdată mai mult, dar dacă va fi cazul și voi fi luat în seamă voi da amănunte la momentul cuvenit.

Este foarte probabil să trezesc din amorțire adversarii inerenți oricărei inițiative, altfel spus - diavolii, și să fiu apostrofat cu întrebari de genul: Ce argumente ai tu în favoarea a ceea ce spui?, Cum poți tu demonstra că toate cuvintele tale nu sunt altceva decât speculații fără niciun fundament real?! 

Mai există și posibilitatea de a fi înconjurat cu o pâclă de ignorare,  ceea ce s-a întâmplat deja până acum. Dar și asta face parte din voința Sufletului, adică a lui Dumnezeu, fapt ce poate fi prelungit până la momentul cuvenit. Desigur în fața acestei ofensive, venind din gura a milioane de tunuri, nu voi avea raspuns la toate, dar câteva elemente de sprijin pot evidenția încă de pe acum, după cum urmează. 

Fizica cuantică, o știință care se află în fapt la mijlocul distanței dintre mistică și matematică a realizat deja prin demonstrații solide de laborator, că un obiect, sau altfel spus realitatea fizică, nu poate să existe fără un observator care să o colapseze. Apoi, urmând aceeași linie de observații, s-a demonstrat ca admițând teoria Big Bangului cu privire la creația universului, ca să se întâmple toate acele reacții necesare apariție elementelor vieții la momentul cuvenit există una din 10¹²⁷ șanse. Cum vi se pare asta?... Raspunsul corect nu poate fi decât unul: Sufletul exista, este atemporal, indivizibil și indestructibil, poate fi numit Divinitate, și El o hotărât ca toate acestea să se întâmple prin Conștiința sa de Observator absolut spunând: Așa să fie! 

Și așa s-a creat lumina și "Dumnezeu a văzut că lumina este bună".

Și ca ultim argument în favoarea acestei Legi divine a transmigrație sufletelor îl am pe acela că așa vreau eu să fie, eu, Observatorul posedând Conștiință, eu cel fără de care acest univers nu ar avea formă și substanță, și vreau să fie așa pentru că așa este just și corect, ca toate sufletele să pornească de jos, ca însuși Dumnezeu, ca să se recunoască pe sine odată ce își începe procesul de manifestare, să treacă prin toate formele de viață posibile, ca să-și demonstreze sieși, căci altcineva în afara Lui nu există, că El este corect și drept, și nicio fărâmă din El nu poate să-L judece fără a intra în anulare.

Energia din mine pentru moment începe să pâlpâie, astfel încât despre acest subiect, extrem de sensibil și important, vă voi mai vorbi altădată, pe măsură ce sufletul meu, sinele meu, indivizibil de Dumnezeu, îmi va oferi noi revelații.

Scopul rugăciunilor

Uniunea prin dăruire cu Ființa absolută este scopul tuturor rugăciunilor. Prin credință totul este posibil. 

Sinele și Divinitatea sunt unul si același lucru. Închinarea a tot ce ești si a tot ce ai Divinității este calea perfectă de a te uni cu ea si a scăpa astfel definitiv de karmă si suferință.

Dintre știintele practice care ajută foarte mult la uniunea cu Divinitatea se evidențiază yoga. Principiile Yama si Niyama, care corespund in esență celor zece porunci creștine, sunt baza evoluției spre Conștiința Divină. 

Toate religiile sunt bune deoarece scopul lor este binele si ordinea universală. Religia trebuie cinstită mereu deoarece ea este izvorul tuturor științelor care au contribuit la dezvoltarea civilizației, printre care putem aminti filozofia, psihologia, dreptul, literatura, matematica, economia, medicina, bazele cunoașterii de sine. 

Trebuie întâi să cunoști frica pentru a obține curajul. 

În cele din urmă religia sociala conduce la religia interioară, măiestria prin care te poți uni cu Divinitatea. 

Gândirea pozitivă are forță creatoare mai ales în cel care a trecut prin iadul gândirii negative si nu mai are nicio îndoială cu privire la utilitatea ei. 

"Om înspre înger" înainte de dorință

Cea mai mare parte a fragmentelor din "Om înspre înger - Cartea întâi" și "A doua carte" sunt rezultatul uniunii sufletului meu cu Divinitatea înainte de a se fi născut vreo dorință de recunoaștere exterioară. 

Iată cum să le judecați: fragmentele care vibrează cel mai mult în inima voastră ar trebui să stiți că sunt din această uniune, iar fragmentele care vibrează mai puțin ar trebui să știți că sunt de la mintea mea umană cuprinsă pentru scurt timp de mânie ori frică. 

A trecut foarte mult timp de când le-am notat pentru prima dată și ca să nu comit vreo eroare, confundând grâul cu neghina și viceversa, hotărăsc să nu fac modificări substanțiale față de prima ediție tipărită. Câteva fragmente ar trebui totuși eliminate dacă vreți să primiți cu adevărat o energie puternică și pozitivă. Lista acestora este aici. 

Însăși Marile Scripturi, cele care au trezit dragostea de Dumnezeu și au menținut-o atâtea mii de ani, nu sunt lipsite de unele fragmente discutabile, încărcate de violență și învățături nedemne de Ființa Divină, provenind cu siguranță nu din uniunea spirituală cu Dumnezeu a scriitorilor și iluminaților necunoscuți ce le-au conceput pentru prima dată, ci din mintea lor umană cuprinsă pentru scurt timp de mânie în fața refuzului oamenilor de a asculta cuvintele înțelepciunii. 

Vreau să-mi cer iertare de la toți credincioșii marilor religii, mai ales de la cei creștini, pe care i-am jignit uneori și i-am nedreptățit cu părerile mele cuprinse de patimă. 

Astăzi am un mare respect față de cei care merg la biserică, la templu sau la moschee, pentru că știu că pe acest Pământ nu este cale mai bună de a trezi dragostea de Dumnezeu si de a o menține decât prin aceste ritualuri care păstrează mintea ocupată, astfel încât ea să nu rătăcească după dorințe și plăceri animalice.

"Om înspre înger - Cartea întâi", "A doua carte" și " A treia carte" cuprind trăiri și învățături care pot să vibreze în sufletul oricărui tip de credincios, dar în principiu sunt destinate acelor firi independente care au deja biserica în sufletul lor și nu mai au nevoie decât de esența care să o locuiască. 

Din punctul meu de vedere nu există decât patru tipuri de credincioși: karma yoghinii, bhakti yoghinii, raja yoghinii și jnana yoghinii. Nu am să dau detalii asupra trăsăturilor specifice fiecăruia aici, pentru că există numeroase cărți respectabile care pot să vă ofere lămuriri în această privință, ci doar am să vă spun că cele trei cărți din "Om înspre înger" sunt potrivite pentru raja yoghini și jnana yoghini, pe când Marile Scripturi și religiile născute din ele sunt potrivite pentru karma yoghini și bhakti yoghini. Oricum granițele dintre ele nu sunt și nu au fost niciodata strict delimitate, pentru că eu, de exemplu, deși mă știu ca un Raja yoghin și nu particip la ritualurile religioase am un mare respect pentru ele și citesc cu mare bucurie cărți precum Bhagavad Gita, Biblia sau Coranul.

Cele trei cărți din "Om înspre înger" rezonează cu Upanișadele și cel puțin pentru mine ele continuă tradiția lor.

Vă sfătuiesc să le citiți în format pe hârtie pentru că lectura în format electronic influență nociv creierul și îi scade capacitatea de concentrare.

Vă las cu bine dragii mei, cei buni și cei răi laolaltă, locuitori deopotrivă ai acestui Pământ, știind că nimeni nu poate ajunge la bunătate și înțelepciune în această lume fără ca sufletul lui să nu fi trecut în această viață sau în cele precedente prin animalitate, răutate și ignoranță!

*

Câteva fragmente


Nu există nici un spectator, nu există nici un contestatar. Eu sunt singur în univers şi eu sunt înfăptuitorul, fapta şi lucrul făcut. Stelele şi corpurile sunt gândurile mele, eu le dau fiinţă şi ele trăiesc în mine. Eu mă ard pe rug şi eu mă trag pe roată. Durerea există ca să nu uit că exist. Eu sunt totul şi din mine izvorăşte totul, chiar şi gândul de numeroase ori repetabil pe care îl ai tu acum. Căci nu există două persoane decât în aparenţă, sunt doar două picioare, două mâini şi doi ochi ale aceleiaşi realităţi. Totul este absorbit în mine, şi când mor mă duc în mine, şi când mă nasc mă nasc din mine, existenţa mea este dincolo de orice cunoaştere finită, eu sunt etern şi fericit prin mine însumi!


Nu este nimic de spus sau de făcut. Există numai ceva de dăruit şi de închinat. Fericirea constă în renunțare și este refuzul constant de a avea ceea ce mintea te ademeneşte să ai în proprietate. A avea ceva te limitează doar la ce ai şi te subjugă la câteva fire de praf dintr-un univers incomensurabil, a nu avea nimic te eliberează de iluzii şi te pregăteşte pentru absorbţia în divinitate.


Nu există oameni proşti, există numai oameni cu instincte inferioare.
Ori de câte ori reacţionezi cu astfel de oameni nu lua atitudinea lor la modul personal, considerând-o intenţionată şi conştientă. Oricine în locul tău ar fi suferit acelaşi tip de tratament, capacităţile lui în interacţiune cu ale tale nu ar fi putut da altfel de rezultate. Supărarea face parte din natura inconştientă a unuia sau a altuia, nu e nici o noutate în univers şi nici o nedreptate. Cel conştient nu are nici un resentiment asupra naturii inferioare şi o lasă în pace, nu dă cu piciorul în sacul de pietre întâlnit în drum, nici nu se supără pe piatră că este piatră.

Mintea şi inteligenţa aparţin structurii atomice, iar controversele sunt copilăreşti. Dacă misticul afirmă că materia provine din spirit, materialistul spune că ceea ce numim spirit provine din materiei. Dar care este diferenţa?! Oare nu este evident că existenţa este unitară şi nu este vorba decât de calitatea temporară a unicei substanţe din univers?! Prostul şi inconştientul din faţa ta eşti tot tu, de fapt interacţionezi cu una din amintirile tale. Timpul este o iluzie. Între o amintire şi ceva ce-ţi imaginezi în viitor nu există practic nici o diferenţă, ambele există în minte şi chiar dovezile materiale nu sunt mai concludente decât mâna pe care juri că ţi-ai pipăit-o în vis.


Cea mai mare răsplată pe care o poţi primi este viaţa însăşi!
Nici un concept şi nici un obiect fizico-mental nu poate fi comparat cu viaţa, nici o realizare şi nici un scop nu e ca ea. Întotdeauna să ai în vedere că viaţa din tine este totul în univers şi ea este singurul lucru care contează. Lasă orice grijă imaginară şi trăieşte de dragul vieţii, pentru că poţi pierde orice, dar pe Dumnezeu – Viaţa, nu-l poţi pierde niciodată. Ceea ce pierzi în fiecare zi şi uneori o dată la 70-80 de ani, nu sunt decât câteva din multele tale iluzii, dar Viaţa nu o poţi pierde niciodată. Căci tot ce se poate, chiar simpla idee că se poate ceva, face parte din viaţă şi nimic nu ar putea să fie sau să nu fie dacă n-ar exista viaţa din tine, unica şi aceeaşi din tot universul.


Măcar din când în când opreşte-te din agitaţia ta zilnică, privește în interiorul tău, respiră liniştit şi spune-ţi: sunt fericit cu desăvârşire!
Nu căuta nici un motiv pentru această fericire, pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependenţă şi s-ar sfârşi odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viaţa din tine, la fel cu viața din orice ființă, nu se va sfârşi niciodată, pentru că atunci când s-ar sfârşi viaţa în univers s-ar sfârşi şi timpul şi n-ar putea exista nici o secundă fără viaţă. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze posibila lipsă a vieţii din univers, ea nu va dura deloc, şi mereu va fi viaţă şi mereu va fi Dumnezeu şi mereu tu vei fi una cu el.

Pe dificila cale a cunoaşterii de sine, am înţeles că atunci când câştigi de fapt pierzi şi când pierzi de fapt câştigi. Am înţeles că a fi fericit prin ceea ce-ţi furnizează formele fizice, mentale şi emoţionale, nu înseamnă decât pregătirea pentru marea nefericire care va să vină când le vei pierde, fiindcă nici un lucru nu-ţi aparţine… Totul se transcrie unei experienţe şi unei lecţii în care tu ca fiinţă fizică şi mentală trebuie să fii sfâşiat. Iar după ce este consumat totul rămâne nimicul în care a ajuns totul…  

Viaţa nu se poate pierde niciodată indiferent dacă în universul vizibil formele apar şi dispar. Naşterea şi moartea tratează numai acest aspect minor şi doar magnetismul emoţional specific condiţiilor de pe Pământ dă amploare acestor pure întâmplări. Dacă eşti conştient că eşti viu chiar şi când habar nu mai ai de posesia trupului este dovada existenţei lui Dumnezeu şi o alta este superfluă. Dacă există existenţă înseamnă că există Dumnezeu. Posibilitatea lui de a fi personal sau impersonal face parte din dualitate şi este un simplu amănunt. 

Ţi-ai îndeplinit scopul vieţii spaţio-temporale dacă ce ai primit prin naştere ca materie grosieră dai înapoi Vieţii ca substanţă iluminată şi subtilă. Tu trebuia să fii supremul alchimist al lui Dumnezeu.  

De ce îmi cereţi sfatul în legătură cu ce aveţi de făcut? Dacă vă aflaţi într-o dilemă voi aţi creat-o, dacă aţi dat de necazuri voi le-aţi căutat. Dar să ştiţi că nu se putea altfel. Greşeala este indivizibilă mişcării. Şi pentru că nu vă puteţi opri din mişcare nu vă puteţi opri din greşeală. Astfel încât este neimportant ceea ce faceţi. Mă întrebaţi ce trebuie să faceţi pentru a fi fericiţi? Aflaţi că fericirea este urcare şi cu cât o obţineţi mai tare, ridicându-vă mai sus, cu atât mai mare va fi nefericirea când veţi cădea şi cu cât veţi obţine mai multe lucruri cu atât va fi mai mare nefericirea pe care o veţi simţi când le veţi pierde şi dacă nu le veţi pierde în timpul vieţii temporale le veţi pierde când viaţa minţii se va pierde. Prin mişcare pe cât bine faci unei cantităţi fizico-mentale constituite într-un grup de oameni, de animale sau de ţărână tot pe atât de rău vei face unei alte cantităţi căreia nu-i oferi serviciile tale. Şi pe cât faci bine unui grup astăzi, prin transformarea minţii şi substanţelor, mâine le vei face rău şi cu cât îi vei hrăni mai mult astăzi cu atât te vor urî mai mult mâine când vor trebui să muncească, pierzându-şi libertatea, ca să strângă masa şi să facă curăţenie după ce s-au înfruptat din darurile tale. De aceea, nu căutaţi să urcaţi, pentru că orice ţel este o iluzie, mulţumiţi-vă să fiţi atenţi la viaţa din voi şi tot ce e necesar se va revela în existenţa voastră.  

În fine nu mai am decât un mesaj să vă transmit: nu există moarte. Există numai viaţă, când manifestată, când nemanifestată, dar viaţă în permanenţă. Viaţa e lucrul pe lângă care nu mai există un al doilea, moartea nu există decât în creaţie, adică numai în minte. Viaţa şi moartea nu sunt două lucruri opuse şi comparabile. Viaţa este existenţa neinfluenţabilă şi indestructibilă, moartea există numai în minte. Există un singur lucru sau principiu în univers şi acela este veşnic, dar în manifestare există numai ceea ce simţi. Din fericire totul evoluează deoarece cineva care să nu simtă nimic în interiorul său nu a existat niciodată.

Iată ce vă las autentic și adevărat

Cunoașterea lui Dumnezeu, ca Ființă absolută și inițială, una cu sinele nostru, nu poate fi realizată fără suferință, căci numai așa putem să ne convingem prin noi înșiși că dorințele de satisfacere senzorială și dependența ne aduc doar nefericire. A trebuit mai întâi să aflu Adevărul la nivel intuitiv și teoretic și abia după aceea să trec la partea mult mai dificilă a realizării lui în practică.

"Om înspre înger - Cartea întâi" și "A doua carte" au fost scrise înainte de a avea vreo dorință de afirmare personală (majoritatea fragmentelor din ambele cărți au fost notate pe hârtie cam în același timp, prin anii 2004-2005), învățături transmise parcă special pentru mine pentru a le avea spre orientare și conduită corectă. Dar dorința întrupată în iluzia lumii (Maya) și-a scos capul din starea latentă a animalului pus pe labe în prezența stăpânului și s-a alipit de oameni, de copii și de prieteni. Încercând să le ofer și lor acest nectar al fericirii obținut prin uniunea conștientă cu Divinitatea m-am uitat înspre ei și pe nesimțite, contemplându-i, le-am preluat slăbiciunile și iluziile. Astfel eu mi-am pierdut fericirea de toate zilele iar ei nu au devenit cu nimic mai buni...

Am înțeles atunci de ce iluminații din vechime spuneau, atunci când erau întrebați cum trebuie să procedam cu cei cuprinși de dorința de a-și satisface simțurile: "să nu-i vedem!". Ei știau că observarea acestora în viața cotidiană putea să producă o influență nefastă asupra noastră Știau, de asemenea, că dragostea de Divinitate, aceeași cu Conștiența de Sine, nu se poate dărui, ci doar poate fi obținută de fiecare om în interiorul său după foarte multă practică spirituală incluzând în primul rând viața ascetică, meditația și rugăciunea. 

Nu regret însă această tentativă, căci trebuia să experimentez iluzia lumii pe toate planurile posibile pentru a ajunge la concluzii stabile și puternice.
Tot ce am scris după "Om înspre înger - Cartea întâi" și "A doua carte" este atins de această iluzie, dar ce este consemnat în cele două cărți, în momentul când nici nu mă gândeam că le voi publica vreodată, este autentic și adevărat. Afirm asta cu tărie, mai ales acum după ce am pus în practică atât învățăturile lor cât și reversul, și dacă vreți un sprijin și un ajutor pentru recunoașterea Divinității luați-le cu voi în memoria voastră. Citiți-le în formă fizică! Tot ce ține de această lume robotică, care se prefigurează la orizont în sprijinul satisfacerii simțurilor, dar în dauna Spiritului, din care smartphonul si computerul sunt numai începutul, vor conduce în maxim câteva sute de ani la distrugerea speciei umane. Este inutil să spun mai mult pentru că această inerție și lăcomie a omului nu poate fi oprită.
Dar cel înțelept va face tot ce-i stă în putere să realizeze Divinitatea prin credință și lucru cu sinele, și nu prin cercetarea științifică care vrea să fure calitățile paradisului fără să le merite.
Cei care au ochi de văzut și urechi de auzit să le folosească!

La ce trebuie să renunți si la ce nu

Există printre aspiranții la evoluția spirituală un concept eminamente fals, care își are sorgintea in căile de conduită asura sau demonice, conform careia sufletul întrupat ar trebui să fie total independent de trăirile si sentimentele semenilor săi aflați in iluzie si suferință. 

Aceasta este după opinia mea o interpretare greșită a unor învățături străvechi ce si-au dovedit vrednicia în timp. Este cazul învățăturilor creștine si yoghine, acestea din urma exprimate mai cu seamă de Sri Krasna in Bhagavad Gita, care recomandă uneori retragerea din lume in rugăciune si meditație, atenționând totuși că renunțarea la lume se referă la renunțarea la dorință si la atașamentul de rezultatele muncii tale, nicidecum renunțarea la sacrificiu, austeritate si dăruire. Acest ultim atribut si anume "daruirea" este foarte prost înțeles de unii aspiranți la spiritulitate, care tind a îmbrațisa o cale degenerantă, exprimată și printr-o carte, arătând o totală indiferență si lipsa de compasiune pentru oamenii in suferință, dar aflați cu siguranță pe calea lor evolutivă, primindu-și deocamdată unele lecții de viață foarte necesare. 

După opinia mea acești oameni nu trebuie abandonați, fie că sunt soția, copiii, rudele, prietenii sau pur si simplu unii locuitori din spațiul tău geografic. Abia după ce ți-ai făcut datoria, orientându-i prin exemplu personal si prin învățături înțelepte spre o cale  virtuoasă îți este îngăduit să te retragi. Să nu omitem aici nivelul de conștiință a celor pe care i-ai chemat in viața ta, care poate fi foarte redus la naștere si care poate fi doar ameliorat in această viață.

Iată motivul pentru care am numit acest blog "Conștiență", pentru că într-adevăr pe calea slujirii Divinității sau a Binelui se cer multe sacrificii si renunțare la dorințele personale, dar niciodată un om nu va sluji lui Dumnezeu fără daruirea de sine exprimată prin dragoste, empatie si milă. 

Poate aceste sentimente te pot afișa in ochii celor răi drept un om slab, dar tu trebuie să lupți până la capăt pentru a-ți găsi echilibrul între a rămâne viu, ca persoană, fără a cădea in cea mai cruntă depresie din cauza ignoranței celor din jur, si datoria pe care trebuie să ți-o îndeplinești pentru ușurarea suferinței acestora, transmițându-le o speranță infailibilă cu privire la viața veșnică a sufletului ce s-a dăruit Divinității. Căci doar prin această daruire sufletul se poate uni cu ea in existența cea lipsită de neajunsurile dependenței de materia grosieră.

Aceasta este după opinia mea datoria de căpătai a oamenilor de spiritualitate, si nu confortul si independența arogantă pe care unii o afișează, cu lipsa lor animalică de dragoste si empatie. 

Pentru a înțelege mai clar opinia mea vă rog să citiți si poezia "Prietenul din sine", înțelegând prin acest prieten Divinitatea, cea care este Binele in lumea materială, căci abia in lumea spirituală ea este dincolo de orice dualitate. Dar până acolo omul are de trudit aici, făcându-si datoria la locul său, contribuind fie prin muncă fizică, fie prin slujire religioasă in cadrul bisericii, fie prin descoperirea si transmiterea cunoașterii spirituale, in primul rând, si abia după aceea, cu discernământul necesar, a celei materiale.

Cunoaște-te pe tine însuți!

Prin bunăvoința lui Dumnezeu (Sinele) mintea mea a văzut Adevărul, si prin uneltele ei, cuvintele, ea l-a facut inteligibil. Cine are urechi de auzit sa audă!

Datoria primordială a oricărei ființe vii este sa se cunoască pe sine, adică sa se controleze pe sine, si in niciun caz sa încerce sa controleze materia exterioară exprimată prin persoane ori obiecte. Sinele superior sau suprem este omniprezent, nu e nici spațial si nici temporal; se află chiar si in vidul in care se spune ca nu e nimic. 

Sursele autorizate, la care si-au adus aportul  mii de oameni înțelepți pe parcursul a mii de ani, spun ca pentru a da jos învelișul iluziei ce te acoperă trebuie mai întâi sa meditezi la tine ca la ceea ce este omniprezent, indivizibil si etern. Meditând astfel vei realiza ca tot ce se schimbă, deși ai numit prin cuvântul "Eu", nu ești tu, ci doar materie sau obiect al simțurilor. Tu, din motive care țin de respingerea absurdului, ca de exemplu apariția materiei din nimic, trebuie sa fii in esență Spiritul vieții, nenăscut si neschimbător. 

Acest Spirit a fost numit Dumnezeu pe bună dreptate, deoarece el a dat oamenilor atat viața cat si lumina înțelegerii. Cât ne aflăm însă îmbrăcați cu această haină efemeră numită trup, ca sa nu mai fim cuprinși de iluzia falselor posesiuni, trebuie să închinăm acestui Spirit, sau Sursei, tot ce gândim, spunem sau facem. Este de maximă importanță acest lucru. 

Orice altă conduită va fi pricină de înlănțuire sub auspiciile unei karme nefavorabile, fie din cauza aroganței, fie din cauza fricii.

Altă explicare mai bună a Adevărului nu e posibilă deoarece prin ea ar trebui sa se admită că infinitul poate avea un punct de pornire in timp si spațiu sau ca ceva poate sa apară din nimic. 

Realizând că numai A fi nu are început nici in timp si nici in materie, ca înaintea oricărui punct material sau temporal luat ca reper este firesc sa mai fie un altul, tu vei înceta sa te mai gândești că ești trupul cu simțurile lui, ori mintea cu inteligența ei, pentru că toate aceste calități sunt nepermanente si schimbătoare. Ori ceea ce este schimbător, printr-o derulare rapidă a timpului, este si inexistent.

Vei afla astfel că există o metodă foarte simplă de a nu mai uita de Sine, spiritul inițial, identic cu Dumnezeul pe care îl adorăm, starea pură a ființei noastre care nu poate fi contaminată. Prin discriminarea permanentă a cuvântului "Eu" în legatură cu trupul sau mintea noastră noi chiar putem scăpa de iluzia identității cu Falsul ego (sinele material, individual, iluzoriu etc).

Făcându-ți un obicei de nezdruncinat din a spune: "Mintea mea" sau "Corpul meu" atunci cand mai înainte spuneai "Eu", conștiința adevăratei tale identități, chiar învelită de aceasta formă perisabilă si iluzorie, numită trup, nu va mai fi pierdută.

La finalul acestei lecții de cunoaștere a Sinelui, numită viață, vei pleca fie spre o nouă reîncarnare, mult mai fericită decât aceasta, intenționând să ajuți ființele vii rămase in ignoranță, fie te vei reuni cu realitatea spirituală eternă, căreia noi îi spunem Dumnezeu. 

Nu vă poticniți in acest cuvânt: reîncarnare. Religiile oamenilor conțin relatări mult mai neverosimile decât aceasta, iar despre univers deja s-a spus, si este un fapt recunoscut printre astronomi si fizicieni, ca nu este numai mai ciudat decat ne închipuim noi, dar este chiar mai ciudat decat putem noi a ne închipui. 

Intr-o singură asociere vei mai folosi cuvântul "Eu" , anume alături de verbul "a fi", propoziția cu subiect si predicat absolut: Eu sunt! In rest vei spune mereu: Trupul mea merge, Trupul meu face, Trupul meu creează etc, ori Mintea mea gândește, Mintea mea crede, Mintea mea consideră etc, nemaiconfundând aceste proprietăți schimbătoare cu Sinele. 

***Sursele care m-au inspirat sa scriu aceste rânduri - practica Raja yoga, Bhagavad Gita, Chimia si Fizica cuantică, o combinație foarte rară printre oameni. Lor li se adaugă Creștinismul, religia in care m-am născut, dar pe care nu l-am acceptat pana ce nu l-am cercetat, si pe care, spre deosebire de alți credincioși, nu-l văd deloc incompatibil cu yoga, fiind după opinia mea o formă foarte elevată de Bhakti yoga. Si cum se știe că nu există Bhakti fara Karma, nici Raja fara Bhakti, nici Jnana fara Raja, credința este universală, precum sunt dragostea si bunătatea, iar Dumnezeu este unul nu numai pentru toate religiile de pe Pamant, dar trebuie sa fie unu si pentru toate religiile din univers, trecute, prezente si viitoare.

Diferențele dintre religii se datorează condițiilor de viață a poporului in care a apărut, a surselor de hrană preponderente din mediul lui geografic si a climei. Trebuie sa vedeți aceste diferențe ca fiind omenești si alcătuite din cuvinte, iar paradoxurile si contradicțiile ce le conțin născute din nevoia de echilibru. 

Prin iluminarea minții veti vedea ca Dumnezeu este Unul, impecabil, neschimbător si curat, ca adorându-l pe El ne facem nouă bine, si ca e foarte înțelept să-i închinăm lui toate rezultatele muncii noastre, deoarece fericirea este spirituală si numai El poate sa ne-o ofere. 

Noi putem construi de șapte ori cele șapte minuni ale lumii, putem ridica zgârie nori care sa sfideze cerul, putem să ne cuibărim in cele mai luxoase palate de pe Pamânt, dar dacă nu vrea Dumnezeu sa obținem o satisfacție emoțională din munca ce am făcut-o, noi nu ne alegem cu nimic.

Notă:

Nu vă pot oferi dovezi materiale in sprijinul celor afirmate in acest articol, pentru că este ca si cum aș chema falsul sa-mi întărească spusele, dar mă miră lipsa de inteligență a oamenilor, care nu fac legătura dintre iluzie si un fapt dovedit științific, anume că atomii sunt spațiu gol, o energie mentală mai concentrată - nucleul atomic, in jurul căreia se învârte cu viteza luminii una mai difuză - electronii. 

Cand vom accepta faptul ca prin prezența observatorului (a ființei vii) forma atomului se schimbă prin adăugarea unei cantități de energie foarte mică numită cuantă vom realiza că universul aristotelian sau chiar newtonian in care am crezut pana acum nu există. 

Există numai Sinele (Observatorul) si capacitatea lui de a crea Maya (sau energia iluzorie), din motive pentru care sinele individual, aflat deja sub puterea acestei iluzii, nu poate sa raspundă. 

In concluzie din Sinele absolut, cea mai mică particulă a creație, pe care fizicienii nu au descoperit-o inca, dar pe care încetul cu încetul o vor bănui, căreia i se va putea spune Divinul, de exemplu, cu masa 0, dimensiune 0, dar cu energie infinită, prin capacitatea ei de proiecție iluzorie, sau Maya, s-a născut un sine individual, regăsit în formele biologice de pe Pământ in primele amoebe, iar acestea prin evoluție și-au dezvoltat un corp fizic si o minte proprie tot mai evoluate pana ce au ajuns la mamiferele de azi inclusiv omul. Corpul are ca proprietate principală simțurile, cele care contribuie esențial la procesul de supraviețuire, dar si la decăderea în prostie si întuneric, atunci cand satisfacerea lor e socotită principalul scop al vieții, iar mintea are memorie și inteligență, calități cu care putem descoperi drumul de întoarcere înapoi acasă in Ființa pură. 

Cu aceste cunoștințe vă puteți privi viața si prioritățile din alte perspective.

Esența tuturor învățăturilor spirituale

Scopul suprem al oricărei ființe vii este realizarea formei personale a Ființei absolute sau altfel spus a Divinității. 

Prin această realizare diferența între ființa individuală și Ființa absolută se anulează. 

Precum s-a mai spus, în univers totul tinde să se compenseze; orice creștere este urmată de o descreștere, orice extremă o revigorează pe cealaltă, o direcție este anulată cu opusul ei, totul și orice tinde să se reașeze în echilibru. Factorul fizic tinde să se compenzeze cu factorul psihic (aici cu sensul de spirit) . 

Când materia fizică abundă psihicul suferă, iar cand psihicul exultă materia fizică se diminuează. 

Ființa care muncește pentru a-și spori posesiunile materiale ajunge la suferință emoțională, ființa care își slujește interesele spirituale ajunge să dețină din ce în ce mai puțină materie. Încercarea de a le obține pe amândouă în aceeași măsură este absurdă - una o anulează pe cealaltă. Doar stăpânirea factorului psihic poate ține în echilibru ființa. În materia fizică nu se poate avea încredere deoarece aceasta este similară cu dezordinea și haosul. 

Omul înțelept nu-și slujește haina ci se slujește pe sine - sufletul. De bună voie el adoptă o viață ascetică. Nu urmărește să-și fericească haina ci să se fericească pe sine.

El renunță conștient la interesul pentru materie și implicit pentru tehnologie, lux și confort de îndată ce observă ca acestea îi adâncesc nefericirea. 

Abundența materială și fericirea sunt imposibile împreună. Ființa ascetică tinde spre realizarea formei personale a Ființei absolute unitare, pe când ființa lacomă și dezordonată tinde spre realizarea ființei demonice divizate.

Ființa ascetică întelege că abundența materiala și cuceririle tehnico-științifice o limiteaza, pe când lipsa posesiunilor și simplitatea îi deschid calea spre puteri noi și neobișnuite. 

Cele mai importante și primele pe care ea le obține, odată cu realizarea Ființei absolute în formă personală, sunt următoarele: 

1.Capacitatea de a se hrăni cu lumină, 

2.Capacitatea de a zbura/ deplasa cu viteză din ce în ce mai mare, până la instantanee, 

3. Capacitatea de a vedea punctele de compensație inferioare și superioare ale fenomenelor, adică locul de unde direcția lor se inversează pentru a se restabili echilibrul în univers. Prin acestă putere ea poate acționa la momentul opurtun pentru obținerea libertății și fericirii personale. 

Urmează alte capcități minore precum: telepatia, telechinezia, invizibilitatea samd. 

În concluzie ființa interesată de posesiuni și plăceri materiale rătăcește între naștere și moarte, prin lumile demonice, pe când ființa interesată de starea psihică, care în fond e sinele său, realizează forma personală a Ființei absolute.

Trecerea de la interesul pentru latura materială la interesul pentru latura psihică nu poate să apară decât ca rezultat al înțelepciunii, -  acea înțelegere subtilă obținută din combinarea cunoașterii subconștiente, conștiente și supraconștiente.

Odată cu realizarea Ființei absolute în formă personală ființa individuală taie legăturile cu orice altă ființă, obținând din sine tot ceea ce înainte obținea din relațiile cu alții. Desigur aceasta ființă divină nu mai este o ființă socială, dar ea nu resimte nicio lipsă pentru că ea știe deja ca membrii unei societăți sunt oglindirile singurei ființe care există, pentru a se observa și recunoaște pe sine ca Ființă absolută.

V-am oferit în această scurtă expunere, într-un limbaj cât se poate de nepretențios, esența tuturor stiințelor ezoterice.

După ce veți fi citit-o, dacă sunteți măcar și la punctul minim al receptivității spirituale veți ști care e prioritatea voastră absolută și pașii ce îi aveți de urmat. 

Evoluția este un proces ermetic și individual, foarte greu de definit și totodată imposibil de transmis de la o ființă la alta. În acest sens oamenii se pot ajuta foarte puțin între ei, pentru că în fapt pentru crearea unei ființe cu un psihic foarte puternic, demn de  ființa divină, trebuie să existe foarte multă opoziție și fricțiune. Această opoziție poate să vină din exterior sau poate proveni din interior, în cazul persoanelor care duc o viață ascetică. 

Un mediu mai sănătos pentru evoluție s-ar putea crea dacă forțele combinate ale conștiinței din politicieni, oameni de știință și mass media s-ar uni pentru a opri tăvălugul economiei de consum - cea mai monstroasă expresie a lăcomiei, care ne coboară tot mai mult in Tamas guna dar ne ucide încetul cu încetul și planeta. 

Astfel s-ar putea crea un mediu mai sănătos, unde, cu ajutorul practicilor ascetice, conștiința și bunul simț s-ar încetățeni, iar omul ar înțelege ca toate puterile ce i le oferă tehnologia el le are deja în sine, trebuind doar să le activeze. Ar înțelege că nu are nevoie, de exemplu, de o combinație monstroasă de elemente chimice, preponderent metalice, pentru a conversa cu alte persoane aflate la distanță, a zbura,  a se vindeca de boli sau a se hrăni.

Tindem să trecem de la animalitate la robotizare. După toate dramele istoriei cu Omul maimuță, Epoca de piatră, Antichitatea sângeroasă, Evul mediu fetid, Capitalismul  sălbatic și Comunismul utopic am ajuns acum la Cvilizația Metalului - elementul rece și lipsit de conștiință care intră tot mai mult în corpul omului... 

Quo vadis, homine? 

Ordinea și dezordinea

Cele explicate în articolul ce urmează eu le-am observat de mult, dar mintea mea refuza să accepte această situație neverosimilă, căutând mereu și mereu alte soluții.

Așadar în univers totul tinde să se compenseze. Ordinea cu dezordinea, câștigul cu pierderea, sănătatea cu boala, puterea cu slăbiciunea samd.
În cazul relației noastre în general dezordinea din voi este din cauza ordinei și conștiinței prea înalte din mine. De mult timp eu nu mai am nicio îndoială și nicio frică din cauza mea, dar pentru că am devenit o ființă supraconștientă, iar una din principalele trăsături ale acestor ființe este capacitatea de a se pune în locul altcuiva, am suferit enorm din cauza voastră, a alegerilor voastre proaste, într-un cuvânt a lipsei voastre de înțelegere și conștiință. V-am văzut cursul pe traiectoria degenerării continue, carnivori cu foarte puțină conștiință, spre o bătrânețe și o moarte fără speranță, după o viață din care nu ați înțeles nimic. Admit acum că lucrurile acestea se referă la o anumită unitate de timp și ele se pot schimba, pentru unii. Dar totodată cred că din cauza prezenței și intervenției mele lucrurile nu sunt deloc în avantajul vostru.
Nu există decât o singură soluție, aceea de a ne depărta unii de alții, de a vă lăsa să decideți singuri, făcând greșeli peste greșeli poate încă mult timp de acum înainte, dar în cele din urmă de a vă descoperi conștiința în felul vostru unic și irepetabil. Așa veți putea obține libertatea divină, cea mai mare bucurie a vieții.
Desigur ne vom mai întâlni uneori, dar nu trebuie să ne mai dezvăluim înțelegerea ori să ne dam sfaturi vreodată, pentru că conștiința și ordinea dintr-o ființă nu se transmite celor din jur, cum s-a crezut, ci pentru a ține universul în echilibru îi deposesdeaza pe cei din jur de puterile lor și îi aruncă în inerție.

"Carnivori cu foarte puțină conștiință" este poate o expresie foarte dură, dar este realistă și binemeritată, pentru că există o relație foarte strânsă între inconștiență și consumul de carne. Atunci când o consumi tu faci o anume ordine în tine, astâmpărându-ți foamea, dar cu prețul celei mai mari dezordini posibile - deposedarea de viață a unei alte ființe. 

Această înțelegere subtilă și supraconștientă a lucrurilor este și motivul pentru care am respins pe foarte mulți dintre voi, atât din mediul fizic cât și online, când poate voi ați fi vrut să conversați cu mine. Vă rog să nu vă simțiți ofensați! A fost un fel paradoxal de a vă face bine, oferindu-vă șansa de a obține conștiința și ordinea în felul vostru particular și irepetabil. Educația mea pământească ar vrea să vă fiu simpatic, dar supraconștientul, mult mai puternic, mă îndeamnă spre acțiuni și cuvinte care să vă irite ca să mă respingeți. 

Ideile de mai jos, apartinând unui om de știință, pe baza observațiilor mai multor fizicieni din întreaga lume, sper să vă ajute să acceptați și să înțelegeți acest incredibil adevăr.

Digi24 Dezordinea entropie
LIVE
HOME  Știri  Sci-tech 

Ora exactă crește dezordinea din univers.
Paradoxul explicat de Cristian Presură
30.05.2021 15:43 time

Cu cât un aparat de măsurare a timpului este mai precis, cu atât contribuția la dezordine universală este mai mare.
Dezordinea din univers pornește de la ora „prea” exactă, spun oamenii de știință. Cu cât un aparat de măsurare a timpului este mai precis, cu atât contribuția la dezordine universală este mai mare. Fizicianul Cristian Presură a explicat acest paradox la Digi24.

„Este oarecum un paradox, pentru că vrem să avem un ceas care merge foarte precis și cu toate acestea trebuie să creăm în altă parte dezordine. Și asta ține, în fizică, de legea entropiei. În fizică, numim dezordinea entropie. Legea aceasta spune că tot universul, toată dezordinea care este în univers, trebuie să crească”, a spus Cristian Presură.

„De aceea, dacă într-o zonă din univers facem ordine, atunci automat, în altă zonă din univers trebuie să fie și mai multă dezordine, pentru că dezordinea trebuie să crească”, a adăugat el.

Fizicianul a făcut o analogie cu viața unei familii.

„Eu îmi aduc aminte de copiii mei, când făceau curățenie în cameră. Și când intram în cameră era curățenie, dar știam că sub pat se găsește dezordine, pentru că multe lucruri le puneau sub pat. Cam asta este legea și pentru univers”, a explicat Presură.

„Este un echilibru către o dezordine mai mare. În viitorul univers, unii cercetători prezic că am putea avea așa-numita moarte termică a universului, în care dezordinea este așa de mare și particulele sunt așa de îndepărtate unele de altele, încât nu se mai întâlnesc și rămân singuratice”, a explicat fizicianul.

De câte ori măsurăm timpul, nivelul entropiei crește.

„Acest lucru a fost măsurat recent experimental. Pentru că atunci când măsurăm timpul, noi creăm local ordine. Și cu cât vrem să măsurăm mai bine timpul, cu atât ordinea pe care o creăm este mai mare. Și atunci, în altă parte de univers, trebuie să creăm mai multă dezordine, pentru a compensa ordinea pe care am creat-o local”, a mai spus Presură.

https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/ora-exacta-creste-dezordinea-din-univers-paradoxul-explicat-de-cristian-presura-1542797

Deryzor în pelerinaj la sfântul munte

(parabolă revizuită din cartea  Aventurile lui Deryzor)


Deryzor aflase că la munte aerul este mai tare.
— Unii oameni chiar şi-au spart capul de el, îi spuse un vecin, plin de intenţii bune. Ei spun că sînt pietre, dar tu să ştii că totul este aer.
— Sigur că da, răspunse Deryzor, o să mă duc să privesc, căscînd gura. Eu cred că astfel te hrăneşti şi în consecinţă acumulezi învăţătură.
— Cu gura căscată?! Dar nu poţi vorbi. Cum o să-ţi exprimi înţelegerea?!
— Dacă o am este inexprimabilă, dacă nu o am cum aş putea s-o exprim? Pe drum s-ar putea mulţi să m-asculte, dar Dumnezeu ştie dacă ascultîndu-i pe alții faci ce este bine...
— Vorbeşti de parcă te-ai duce în Hades. Doar te duci în pelerinaj… Poţi să întîlneşti acolo oameni iluminaţi, pentru că muntele e mai aproape de cer. Tu crezi că cei care şi-au cîştigat acest renume au trăit în zadar pe înălţimi singuratice?!
— Ştiau ei ceva, dar n-au spus niciodată totul din lipsă de cuvinte și instrumente.
— Se spune că aveau doar un bol şi un toiag. Se căţărau pe stînci şi stătea nemişcaţi laolaltă cu ele. De aceea nu i-a văzut mulţi trecători…
— Am auzit că şi astăzi stau tot pe acolo. Plec în munte, căci vreau să-i caut. Totuşi e curios că din atîţia oameni care se duc aproape regulat pe munte în drumeţii misterioase
şi adînci nimeni nu i-a mai văzut, căci n-am mai citit nici un articol în ziare despre ei.
— Poate s-au făcut apă şi au curs în mare?!
— Da, dar şi apa se evaporă şi ajunge iar pe creste de munte. Trebuie să se fi întors înapoi! Voi încerca să-i găsesc, spuse Deryzor, plin de speranţă.
Cîmpiile s-au întins cît au putut, dealurile s-au opus din răsputeri despărţirii de tovarăşul lor drag. Au încercat să-l reţină cu cele mai înflorite privelişti şi cele mai frumoase rîuri, limpezi ca lacrima viţei-de-vie, pomii şi-au scuturat roadele cu nespusă dărnicie dar paşii lui Deryzor nu s-au oprit.
La poalele munţilor s-a întîlnit cu pietrele căzute de pe coamele timpului, ruginite de muşchi, pufoase ca o pernă, îmbiindu-l să se culce. Ca să-l oprească cerul a vărsat ploaie-nspumată şi albia pîraielor a luat aripi ameninţătoare din aşchii de brad, ascuţite ca săbiile heruvimilor. Stîncile au devenit negre ca ochii celor fără de răsărit!
Lumina se ascundea de străini, căci munţii nu voiau s-o lase să plece, lăsîndu-i întunecaţi. Învăţătura înţelepţilor trebuia să rămînă în locurile liniştite, altfel ea s-ar fi transformat în cuvinte. Din cuvinte se nasc interpretările, şi din interpretări războiul. Învăţătura trebuia să rămînă pe crestele munţilor!
Asta era porunca divinului şi pentru asta ei fuseseră crescuţi din inima vieţii care nu se opreşte niciodată să bată.
— Tu nu vei putea duce vreodată cunoaşterea la marea cea întunecată, acolo unde simţurile sînt încinse de căldura trupurilor care se învălmăşesc. Acolo totul este materie, nisip încins de focul emoţiilor. Cunoașterea nu o poţi lua dar tu poţi rămîne…
Dar Deryzor nu a vrut să rămână deocamdată și s-a chinuit să rupă măcar și o unghie din roca aceea misterioasă ce purta cunoaşterea. A luat numai praful în cele din urmă şi s-a întors în satele și orașele de cîmpie.
S-a întors ca să cunoască întoarcerea şi a răsuflat aerul înălţimilor peste casele oamenilor, covîrşiţi de griji şi de trebi.
A rămas cu obiceiul de a-şi căra răsuflarea cu băgare de seamă să nu o piardă pe drum, şi este fericit dacă înviorează cu ea măcar și o singură fiinţă rătăcită, redîndu-i speranța.
Deryzor este fericit printre fericiți și trist printre triști. De aceea Deryzor este omul.