Prin bunăvoința lui Dumnezeu (Sinele) mintea mea a văzut Adevărul, si prin uneltele ei, cuvintele, ea l-a facut inteligibil. Cine are urechi de auzit sa audă!
Datoria primordială a oricărei ființe vii este sa se cunoască pe sine, adică sa se controleze pe sine, si in niciun caz sa încerce sa controleze materia exterioară exprimată prin persoane ori obiecte. Sinele superior sau suprem este omniprezent, nu e nici spațial si nici temporal; se află chiar si in vidul in care se spune ca nu e nimic.
Sursele autorizate, la care si-au adus aportul mii de oameni înțelepți pe parcursul a mii de ani, spun ca pentru a da jos învelișul iluziei ce te acoperă trebuie mai întâi sa meditezi la tine ca la ceea ce este omniprezent, indivizibil si etern. Meditând astfel vei realiza ca tot ce se schimbă, deși ai numit prin cuvântul "Eu", nu ești tu, ci doar materie sau obiect al simțurilor. Tu, din motive care țin de respingerea absurdului, ca de exemplu apariția materiei din nimic, trebuie sa fii in esență Spiritul vieții, nenăscut si neschimbător.
Acest Spirit a fost numit Dumnezeu pe bună dreptate, deoarece el a dat oamenilor atat viața cat si lumina înțelegerii. Cât ne aflăm însă îmbrăcați cu această haină efemeră numită trup, ca sa nu mai fim cuprinși de iluzia falselor posesiuni, trebuie să închinăm acestui Spirit, sau Sursei, tot ce gândim, spunem sau facem. Este de maximă importanță acest lucru.
Orice altă conduită va fi pricină de înlănțuire sub auspiciile unei karme nefavorabile, fie din cauza aroganței, fie din cauza fricii.
Altă explicare mai bună a Adevărului nu e posibilă deoarece prin ea ar trebui sa se admită că infinitul poate avea un punct de pornire in timp si spațiu sau ca ceva poate sa apară din nimic.
Realizând că numai A fi nu are început nici in timp si nici in materie, ca înaintea oricărui punct material sau temporal luat ca reper este firesc sa mai fie un altul, tu vei înceta sa te mai gândești că ești trupul cu simțurile lui, ori mintea cu inteligența ei, pentru că toate aceste calități sunt nepermanente si schimbătoare. Ori ceea ce este schimbător, printr-o derulare rapidă a timpului, este si inexistent.
Vei afla astfel că există o metodă foarte simplă de a nu mai uita de Sine, spiritul inițial, identic cu Dumnezeul pe care îl adorăm, starea pură a ființei noastre care nu poate fi contaminată. Prin discriminarea permanentă a cuvântului "Eu" în legatură cu trupul sau mintea noastră noi chiar putem scăpa de iluzia identității cu Falsul ego (sinele material, individual, iluzoriu etc).
Făcându-ți un obicei de nezdruncinat din a spune: "Mintea mea" sau "Corpul meu" atunci cand mai înainte spuneai "Eu", conștiința adevăratei tale identități, chiar învelită de aceasta formă perisabilă si iluzorie, numită trup, nu va mai fi pierdută.
La finalul acestei lecții de cunoaștere a Sinelui, numită viață, vei pleca fie spre o nouă reîncarnare, mult mai fericită decât aceasta, intenționând să ajuți ființele vii rămase in ignoranță, fie te vei reuni cu realitatea spirituală eternă, căreia noi îi spunem Dumnezeu.
Nu vă poticniți in acest cuvânt: reîncarnare. Religiile oamenilor conțin relatări mult mai neverosimile decât aceasta, iar despre univers deja s-a spus, si este un fapt recunoscut printre astronomi si fizicieni, ca nu este numai mai ciudat decat ne închipuim noi, dar este chiar mai ciudat decat putem noi a ne închipui.
Intr-o singură asociere vei mai folosi cuvântul "Eu" , anume alături de verbul "a fi", propoziția cu subiect si predicat absolut: Eu sunt! In rest vei spune mereu: Trupul mea merge, Trupul meu face, Trupul meu creează etc, ori Mintea mea gândește, Mintea mea crede, Mintea mea consideră etc, nemaiconfundând aceste proprietăți schimbătoare cu Sinele.
***Sursele care m-au inspirat sa scriu aceste rânduri - practica Raja yoga, Bhagavad Gita, Chimia si Fizica cuantică, o combinație foarte rară printre oameni. Lor li se adaugă Creștinismul, religia in care m-am născut, dar pe care nu l-am acceptat pana ce nu l-am cercetat, si pe care, spre deosebire de alți credincioși, nu-l văd deloc incompatibil cu yoga, fiind după opinia mea o formă foarte elevată de Bhakti yoga. Si cum se știe că nu există Bhakti fara Karma, nici Raja fara Bhakti, nici Jnana fara Raja, credința este universală, precum sunt dragostea si bunătatea, iar Dumnezeu este unul nu numai pentru toate religiile de pe Pamant, dar trebuie sa fie unu si pentru toate religiile din univers, trecute, prezente si viitoare.
Diferențele dintre religii se datorează condițiilor de viață a poporului in care a apărut, a surselor de hrană preponderente din mediul lui geografic si a climei. Trebuie sa vedeți aceste diferențe ca fiind omenești si alcătuite din cuvinte, iar paradoxurile si contradicțiile ce le conțin născute din nevoia de echilibru.
Prin iluminarea minții veti vedea ca Dumnezeu este Unul, impecabil, neschimbător si curat, ca adorându-l pe El ne facem nouă bine, si ca e foarte înțelept să-i închinăm lui toate rezultatele muncii noastre, deoarece fericirea este spirituală si numai El poate sa ne-o ofere.
Noi putem construi de șapte ori cele șapte minuni ale lumii, putem ridica zgârie nori care sa sfideze cerul, putem să ne cuibărim in cele mai luxoase palate de pe Pamânt, dar dacă nu vrea Dumnezeu sa obținem o satisfacție emoțională din munca ce am făcut-o, noi nu ne alegem cu nimic.
Notă:
Nu vă pot oferi dovezi materiale in sprijinul celor afirmate in acest articol, pentru că este ca si cum aș chema falsul sa-mi întărească spusele, dar mă miră lipsa de inteligență a oamenilor, care nu fac legătura dintre iluzie si un fapt dovedit științific, anume că atomii sunt spațiu gol, o energie mentală mai concentrată - nucleul atomic, in jurul căreia se învârte cu viteza luminii una mai difuză - electronii.
Cand vom accepta faptul ca prin prezența observatorului (a ființei vii) forma atomului se schimbă prin adăugarea unei cantități de energie foarte mică numită cuantă vom realiza că universul aristotelian sau chiar newtonian in care am crezut pana acum nu există.
Există numai Sinele (Observatorul) si capacitatea lui de a crea Maya (sau energia iluzorie), din motive pentru care sinele individual, aflat deja sub puterea acestei iluzii, nu poate sa raspundă.