Închinare Sinelui în toate prezent

Sine al meu din tot ce e pur și curat,
Din ceruri, din zei, din apă și aer,
Mângâie-n mine această inimă încărcată de griji
Legată prin sânge de un trup perisabil.

Firava mea viață de om pendulează
Ca un pai spânzurat de un fir de paianjăn
Întins mai mult decât este tocmit
Să reziste ploilor și vântului geamăn.

Mă închin ție Părinte dulce și blând
Ce te-ai unit de atâtea ori cu înțelepciunea sublimă,
Mă dăruiesc mâinilor tale curate și vii,
Te rog ridică-mă ca un tată drept la lumină.

Sine al meu ce mereu stai deasupra urmărilor,
Care ai trăit în ființe învingătoare de moarte,
Tu știi să lași poverile-n urmă zburând mai rapid
Chiar decât timpul în incursiunile lui poate.

Respiră prin mine tu cel care nu poți fi distrus
De iluziile pătimașe ce omul le naște
Gândind că la bătrânețe îl vor îngriji ca niște copii
Când cunoscându-te pe tine nici moartea nu l-ar cunoaște.