Apă

Să curgi încet apă a cerului meu,
Nu rupe tulpina razelor înfipte în mine
Cu flori de o parte și de cealaltă a pajiștii
Pe care zburdă fluturii cerului.
Atinge buzele blând cu o șoaptă,
Înghite spaimele nopții,
Și gândurile surprinse-n capcana
Întâmplătoarelor fapte
Desparte-le în două râuri rivale
Să nu se întâlnească niciodată,
Nici măcar pe buzele peștilor
Îndeplinind dorințele naive
Ale pescarilor ce nu știu ce le lipsește.