Mi-am așezat crengile
În formă de copac,
Mirosul l-am pus în ele
Și i-am dat flori,
Albe, roz, galbene în mijloc,
Și albine să le ducă iubirea
În fructe dulci ori amare.
Uneori am luat copacul în brațe
Și l-am străbătut până în vârf,
Cei de jos au crezut că sunt pierdut,
Dar eu chiar am atins cerul cu mâinile.
O ramură nevăzută ochiului muritor
S-a întâlnit cu ramura mâinii mele stângi
În dreptul inimii și a sărutat-o cu un fior
De dincolo de timp.
Mi-a fost frică urcând,
Crengile se uscau mai repede
Decât puteam eu să urc,
Trosneau prea repede, prea trist
Chiar mai tragic
Decât puteam eu să le acopăr plânsul.
Am simțit durerea a o mie de spini
Toți ascuțiți, toți mlădioși,
Cu o traiectorie sinuoasă
Prin simțurile mele,
Luate la rând de încercările vieții.
În solul elementar,
Arat de plugul anotimpurilor,
O sămânță am pus,
Și în ea m-am semănat eu în întregime,
Veșnic pregătit să refac copacul,
Florile, păsările, fructele și stelele.
sâmbătă, 12 ianuarie 2019
Timp pentru a te bucura de fericire și viață
(in English below) Manifestarea este negreșit o proiecție a minții acționând prin intermediul atomului. Tot ce avem de aflat este cum să fim...
-
(in English below) Acea sursă pură a vieții identică cu supremul "A Fi" care transcende orice tip de cunoaștere este în inima fiec...
-
The self and its infinite projections The material world is a mental projection whose materiality lies not in itself but in the self of the ...
-
The world doesn't change. On the same energetic support it has always existed. Only we change and with age we take on a negative mentali...